“Totul pentru Tară” se retrăsese din propaganda electorală. M’am dus deci la Hârşova, în 13 Februarie 1938, să fac unele târgueli pentru iarna care nu-şi terminase mendrele. Am poposit cu căruţa la Hanul lui Negrea din centrul târgului. Pun caii la grajd, le umplu ieslea cu fân şi mă grăbesc să intru în birt pentru a îmbuca şi eu ceva. N’apucasem să m’aşez bine la masă, când simt că cineva mă bate pe umăr. Era şeful gardienilor publici, o namilă de om care nu mi-a îngăduit nici să-mi termin ciorba.
-Eşti poftit de Comisar, la Politie. Numai pentru câteva minute!
La ieşirea în stradă mă aşteptau alţi doi gardieni. Am mers astfel cu escortă până la Comisariat. Mă întrebam, pe drum: (Ce s’o mai fi întâmplat prin tară, de mă ridică ăştia cu nepus în masă!?). La Poliţie dau ochii cu „Gâdea”. Aşa era cunoscut Comisarul în această regiune a Dobrogei. M’a primit c’o mutră acră şi cu nişte priviri de să mă sfârtece. La „bună ziua” mea, dată omeneşte, el îmi răspunde cu întrebări:
-Ce, mă, nu vă mai astâmpărati? Nu vă mai ies, odată, gărgăuni din cap?
N’aveam habar despre ce era vorba. Prin sate era linişte; lumea îşi vedea de treabă… Aşa cum ordonase Căpitanul! I-am răspuns pe bună dreptate, că nu ştiu nimic.
După ce sunt iscodit cu fel de fel de întrebări, una mai şireată ca cealaltă, Comisarul dă ordin să fiu scoborît la beciu. Iată-mă aruncat într’o pivniţă întunecoasă, umedă, fără nicio primenire de aer. Ştiam ce m’aşteaptă! Am ramăs acolo în voia lui Dumnezeu, pe o bucată de rogojină, aruncată drept pat în fundul încăperii. Frigul, întunerecul şi şobolanii nu mi-au dat toată noaptea răgaz de odihnă. Foamea şi setea mi-au complectat chinul. A doua zi m’au chemat sus, la cancelarie, „ca să mi se ia o declaraţie”. Venise Gâdea pela ora nouă dimineaţa. Şi a început să mă chestioneze: Dacă nu cumva Legionarii au primit arme din Germania; dacă vrem să dăm o lovitură de stat, sau să omorîm pe Rege. M’am crucit şi am rămas ca înlemnit. I-am răspuns în cuvinte simple şi tot cu întrebări.
-Cum poate crede cineva că Legionarii ar încerca asemenea năzbâtii, când Țara şi-a spus cuvântul în alegerile din Decembrie? Nu, domnule, noi aşteptăm în linişte. Putem să ne măsurăm cu oricine, dar numai în alegeri legale.
Mi se păru că Gâdea amuţise, dar deodată sare’n sus, răstindu-se la mine:
-Ia, spune-mi, de unde ai bocancii ăştia din picioare? Vi i-a trimes Hitler? Nu vă trimte tot el şi bani şi pistoale? Da ce ascunzi în bocanci de au talpa aşa de groasă? Descalţă-te!
In câteva minute, mândrii mei bocanci au fost luaţi şi ei la interogator, aşezaţi pe biroul Comisarului de poliţie. După ce i-a privit cu nedumerire, a poruncit să fie adus, ca specialist, stăpânul cismăriei de vis-â-vis. Ion Boboc – aşa se chema cismarul – a luat bocancii la control, comunicând Comisarului că sunt bocanci de sport, tip de skiu, fabricaţi la noi în ţară. Comisarul doria amănunte:
-Unde sunt făcuţi? In ce localitate şi cine i-a lucrat? Taie-i cu ferăstrăul să vedem ce-au în ei!
„Specialistul” i-a răspuns de data asta cu calm şi cu siguranţă: „Fabrica de încălţăminte Mociorniţa, Bucureşti”. Imediat Comisarul, şi, după el, ceilalţi care erau de faţă s’au repezit să citească ei înşişi, ce scria pe căptuşală. Intr’o clipă s’a dus furia din privirea lor şi-mi făcură impresia că au rămas convinşi. Bucuria mea a durat numai o clipă: se convinseseră, într’adevăr, că bocancii nu proveneau dela Hitler. Atât! Nu şi de nevinovăţia mea! Şi astfel, cu bocancii salvaţi dela interogator, şi puşi în picioare, am coborit din nou la beciu. Comisarul a rămas sus să-şi scrie raportul despre arestarea mea. Cu raportul împreună, şi în paza unui gardian, trebui să fiu înaintat din post în post, pe o distanţă de 80 de km, până la Constanţa. Cu cătuşe la mâini, ca un tâlhar, am fost pornit spre postul de jandarmi din comuna Ciobanul. Şi era un frig, iar noi, pe jos, în spre Nord, de unde sufla un vânt de ne tăia obrajii! Pe de-asupra mai eram şi hămesit de foame. Dar vorba Romanului: „Dumnezeu nu doarme niciodată!”
I. V. PETRE
Sursa: Pământul Strămoșesc, serie nouă, anul I, 1974 – Buenos Aires, Argentina