— Amestecul ministrului Mârzescu în libertatea justiţiei. —
Ziua de 17 Martie, când trebuia să se judece la Focşani procesul lui Corneliu Zelea Codreanu a luat caracterul unei adevărate demonstraţii naţionale. Sutele de apărători, miile de cetăţeni, ţăranii în costume naţionale, reprezentând toate regiunile ţării păreau că şi-au dat întâlnire în cetatea primei Uniri, ca să susţină încă odată sus şi tare că România întregită, pentru care s'a vărsat atâta sânge românesc trebue să fie a Românilor şi numai a Românilor.
Guvernul însă, prin ministrul justiţiei a ţinut să arunce o umbră de întunecare asupra sărbătoarei ce se arăta a fi aşa de frumoasă. Deşi libertatea de judecată a justiţiei este consfinţită prin lege, dl ministru Mârzescu a condus dela telefon din Bucureşti întreg mersul procesului dela laşi. Şi această afirmaţie o facem, pentrucă am auzit-o chiar din gura unui deputat liberal.
Presimţindu-se că verdictul justiţiei populare a juraţilor va fi cel aşteptat de popor, guvernul a cerut amânarea, pe motivul ridicol că nu sunt de faţă martorii acuzării, când în realitate aceştia se aflau în Focşani, ba mai mult încă unul dintre ei, chiar în sala de judecată, dar nu răspunsese la apel.
Deasemenea cererea de liberare provizorie a lui Corneliu Codreanu a fost respinsă, pe motivul că acesta este periculos societăţii. Cărei societăţi, întrebăm noi, aceleia care şi-a trimis reprezentanţii să-i ceară achitarea ?
Un bun secondant în măsurile de înfrânare a curentului naţionalist a avut guvernul în elementul jidovesc din Focşani. Cităm textul din „Libertatea" părintelui I. Moţa dela Orăştie, care a fost unul din apărători în proces şi care aduce un nepreţuit serviciu mişcării naţionale prin atitudinea curagioasă ce-o are foaia dsale:
Până încă nu se sfârşise desbaterile din sala procesului, o ceată de Evrei a început, aşa pe înserate, să facă tulburare în oraş şi să spargă, tot la Evrei, câteva ferestri, cu gândul mişelesc de a lăsa să se creadă, că studenţii români s'au pus pe pustiit prin oraş şi aşa să întoarcă lumea de către studenţii din proces. — Iar în alt loc, un lucrător evreu a aruncat o cărămidă spre o ceată de studenţi ce treceau pe lângă casa lui.
Urmarea a fost, o pornire la zdrobire de case şi temple jidoveşti, ca mai rar! De seara de pe la 8 până la 1 noaptea, cete mari de cetăţeni, cu puţini studenţi printre ei, au cutreerat zeci de strade, zdrobind ferestrile caselor jidoveşti şi a sinagogelor. Intr'o sinagogă au intrat zdrobind tot în lăuntrul ei.
Au fost arestaţi 14 Evrei din cei ce au început mişelia şi mai mulţi dintre Românii cari au răspuns la ea cum au crezut ei.
Chiar acolo în sala de şedinţe, hotărârea tribunalului a mâhnit greu inimile cinstite româneşti. Căci era o hotărâre atât de fără de temei şi judecătorii, ca şi procurorul, s'au arătat, prin înduplecarea lor la amânare, în o lumină foarte slabă, în ochii întregei lumi. Înşişi juraţii, cari erau Români cu suflet curat, coborându-se de pe scenă, în public, spuneau celor din jurul lor: — „Ce rău ne pare"!..
Cât priveşte amestecul dlui ministru Mârzescu în judecarea acestui proces, ziarul „Cuvântul" într'un articol întitulat „Independenta magistraturii — o parodie" face această judicioasă observare:
Ne întrebăm : Şeful suprem al parchetului a deferit procesul spre judecare Curţei cu juraţi din Focşani. De ce n'a lăsat-o oare să-şi facă datoria? Opinia publică ar fi primit verdictul oricare ar fi fost el socotindu-l izvorât din aprecierea limpede a tuturor împrejurărilor de fapt.
Răspundem noi pentrucâ suntem siguri că ministrul dreptăţii nu va avea curajul unei lămuriri precise, după cum suntem siguri că nici un parlamentar nu va avea curajul civic să i-o ceară:
A avut frică de verdictul juraţilor, pentrucă acest verdict ar fi fost de achitare pentru Corneliu Codreanu şi ar fi arătat totodată locul unde trebuiesc căutaţi adevăraţii vinovaţi.
Ioan Istrate
(Material preluat din publicația România Întregită, anul I, nr 5 din 1 aprilie 1925)