Diferitele „Internaţionale"

O privire retrospectivă asupra ul­timei sute de ani ne descoperă uzul şi abuzul ce s'a făcut de noţiunea „internaţional".

Uzul corect, aducător de progres l'au făcut guvernele Statelor creştine, când prin silinţe oneste au încercat să creeze norme de drept sau insti­tuţii, cari să garanteze mai multa li­nişte între naţiuni şi să stabilească mai uşor o rodnică colaborare paş­nică în toate domeniile de activitate, fără ca prin aceasta să se atingă structura internă şi specifică a fie­cărui Stat şi a societăţei ce-l com­pune. Astfel, tot secolul al XIX s'a străduit să perfecţioneze dreptul in­ternaţional, să creeze diferite uniuni internaţionale cu caracter practic cum a fost uniunea poştală „Welt­postverein", uniunea monetară latină, diferite instituţii cu caracter ştiinţific general, cum este Institutul interna­ţional de agricultură dela Roma. Atari creaţiuni erau menite să apro­pie popoarele continentului nostru într'un „concert european" fără a le slăbi pe fiecare în casa proprie a organizaţiei sale de Stat.

Abuzul l'au săvârşit forţele oculte şi subversive al căror suflet a fost, este şi va fi seminţia jidovească. Este aceasta o tactică nouă a jida­nului din veacul trecut ? De sigur, nu. Jidanul din cele mai vechi tim­puri, prin exclusivismul lui feroce, aşa cum l'a învăţat Talmudul, în mod fatal a trebuit să se izoleze, să formeze în sânul poporului-gazdă un corp separat, retrăgându-se în acel „ghetto" pe care singur şi l'a impus în virtutea urii tradiţionale ce nutreşte faţă de creştini. Aşa în­cât, dela începutul apariţiei lui prin­tre alte naţiuni s'a constituit într'o forţă ocultă. Şi cum organizaţia so­cială, religioasă şi de Stat a oricărei naţiuni creştine, care l'a adăpostit, nu-i convenea; şi cum după morala rabinilor lui, creştinul nu merită nici un pic de respect din partea jida­nului (1), este foarte explicabil ca nea­mul lui luda să ascundă în suflet intenţii subversive şi să caute a le pune în practică prin toate mijloa­cele, fără nici un scrupul. Fiind însă risipiţi în toate ţinuturite, unde munca ariană a desvoltat o civili­zaţie, uşor de exploatat, ei au înţe­ les că trebue să păstreze între ei cu orice preţ o permanentă legătură şi putinţa de a comunica peste ca­ pul naţiunilor unde vremelnic se aflau. Astfel, cea dintâi legătură „in­ternaţională" au format-o jidanii; bine-înţeles în scopul de a-şi apăra interesele lor slăbind coheziunea na­ţională a celorlalte popoare, spre a potenţa la maximum apărarea inte­reselor lor. Până unde merg aceste interese? Răspunsul rezultă din în­săşi distincţiunea ce îşi dau singuri numindu-se „popor ales", chemat deci să domine lumea. Înţelege fie­ care înălţimea ţintei ce trebue atinsă în paguba celorlalte neamuri.

O dovadă despre legăturile jida­nilor funcţionând peste graniţele de state într'o vreme, când mijloacele de comunicaţie erau rudimentare şi nesigure şi deci chiar contactul din­ tre conducătorii popoarelor creştine era greoiu; precum şi o dovadă despre metodele subversive ce se recomandă fiilor lui Israel de către fruntaşii lui, pentru ca să-şi împli­nească vocaţiunea de „popor ales" rezultă din documentul de mai jos, care a fost întocmit în următoarele împrejurări:

Jidanii din Provence (Franţa) fiind persecutaţi către sfârşitul secolului XV, rabinul din Arles trimite o scri­soare cu data de 13 Ian. 1489, co­munităţii jidoveşti din Constantinopole, cerând sfaturi cum să se poarte faţă de vexaţiunile provenite din partea autorităţii franceze. Ji­danii din Constantinopole, prin şe­ful lor dau acest răspuns: (2)

„Mult iubiţi fraţi întru Moise, am primit scrisoarea voastră prin care ne faceţi cunoscut greutăţile şi ne­norocirile ce înduraţi. Noi am fost pătrunşi de aceiaşi durere ca şi voi.

„Sfatul marilor satrapi şi rabini este următorul:

„Voi spuneţi că regele Franţei vă obligă să vă faceţi creştini; faceţi-vă, pentrucă nu puteţi face altfel, dar să păstraţi în inimile voastre legea lui Moise.

„Voi spuneţi că vi se ordonă, să vă despuiaţi de averile voastre: fa­ceţi-vă copiii negustori, pentru ca în­cetul cu încetul să despoaie ei pe creştin de averile lor.

„Voi spuneţi că se atentează la viaţa voastră: faceţi-vă copiii doctori şi farmacişti ca să răpească creşti­nilor viaţa din ei.

„Voi spuneţi că vă distrug sina­gogile: faceţi-vă copiii voştri preoţi (creştini) ca să le distrugă bisericile lor.

„Voi spuneţi că vă face multe alte supărări: faceţi aşa ca copiii voştri să ajungă avocaţi şi notari şi mereu să se amestece în afacerile Sta­tului, pentru ca punând pe creştini sub jugul vostru, să stăpâniţi lumea şi să puteţi a vă răzbuna contra lor.

„Nu vă depărtaţi dela acest ordin ce vă dăm, pentrucă veţi vedea prin experienţă că, din înjosiţi cum sunteţi, veţi ajunge la culmea puterii.

„V. S. S. V. F. F. prinţ al jida­nilor din Constantinopol, 21 Casleu 1489".

Aşa lucrau jidovii, instruiţi în taină de rabinii lor, într'o vreme când nu se bucurau de libertatea cetăţenească. Secolul al XIX întroducându-i ca membrii în familia po­poarelor creştine, fără nici o restricţiune, era natural, după mentalitatealor, ca sistemul legăturilor „interna­ţionale" să înflorească Ia lumina zi­lei în profitul lor şi în paguba noastră.

Astfel observatorul atent şi im­parţial constată, cum iau naştere nu numai instituţii internaţionale che­mate să apere interesele etern inter­naţionale ale rasei jidoveşti; dar cum se fondează diferite aşezăminte internaţionale sub pretextul apărării bunurilor supreme ale civilizaţiei co­mune, când în realitate prin func­ţionarea lor se promovează intere­sele rasei lui Israel. Aici se ascunde hipocrizia semită şi se înşală naivi­tatea noastră ariană.

Când se vorbeşte de interesele rasei jidoveşti, nimeni nu trebue să-şi închipuie că aceste interese se pot apăra fără a se măcina încetul cu încetul puterea de viaţă a sta­telor creştine, cu cari fatal iudais­mul intră în luptă spre a-şi realiza nemăsurata lui ambiţie.

Cel mai instructiv exemplu ne oferă Alianţa universală israelitâ, fon­dată la 1860, care nu a înţeles să sprijine în mod inofensiv desvoltarea neamului evreiesc, ci pe măsură ce îi creştea puterea prin finanţa inter­naţională, îi creştea şi pretenţia de a se amesteca tot mai stăruitor şi mai ameninţător în viaţa internă a Statelor.

Iată cum schiţa A. Tilloy la 1897 acţiunea politică a acestei „interna­ţionale" oficial jidoveşti:

„Din punctul de vedere politic, Alianţa este de asemenea un instru­ment de război ce inspiră frică. Am văzut-o luând ofensiva contra Rusiei cu ocazia emigrării jidoveşti; susţi­nând revoluţia nihilistă, prin 56 co­mitete revoluţionare, înşirate dea lungul frontierei ruso-germane; între­ buinţând mijloacele cele mai puţin corecte pentru a face să se adopte regimul constituţional în Rusia, ca să exercite domnia jidovească, cum o face în Franţa, în Austria, în Ita­lia, (cf. Bulletin de l'Alliance din 1874 pag. 14; din 1877 pag. 47; din 1880 pag. 48).

„Alianţa păstrează un ton ridicat în raporturile ei cu guvernele diferi­telor ţări. Ea a obligat pe guvernul Persiei, sâ ia jidani în slujba ei. (cf. Bulletin din 1875 p. 22).

„La congresul dela Berlin, ea a tratat dela egal la egal cu puterile, ea a obţinut dela plenipotenţiari emaniciparea jidanilor din România, cu toată opoziţia poporului şi a gu­vernului român. Ministrul nostru plenipotenţiar protestantul Waddington (jidan) a jucat în această afa­cere rolul puţin onorabil de samsar pe placul jidanilor.

„Alianţa israelită universală, este deci în mâinile jidanilor, un puternic instrument de cucerire, voiu spune mai mult, un element temut de re­voluţie. Guvernele cari o tolerează, admit de fapt un Stat duşman în sânul statului, menţin şi tolerează un ferment de revoluţie şi de ruină în permanenţă, dorm pe un vulcan care poate dintr'o zi în alta să le înmormânteze sub lava lui. Cât timp va exista această „camorra" (tovă­răşie de tâlhari în Sudul Italiei) acest cuib de agitaţie şi de conspira­ţie contra naţiunilor creştine, nu va fi nici pace nici odihnă în vreo parte a lumii". (3)

Dacă o instituţie oficial jidovească îşi permite atâta imixtiune în condu­cerea Statelor, încât pe dedesupt alimentează revoluţia şi caută a deslănţui războaie; cel puţin în aşa mă­sură şi cu aceiaşi eficacitate trebuesă lucreze acele „internaţionale" cari oficial nu se numesc jidoveşti, ci se pun sub egida umanităţii spre a re­voluţiona lumea de dragul proleta­riatului creştin. Aceste „internaţio­nale" sunt toate creaţiunea Semitu­lui modern. Cea de întăi a fost aceia, trâmbiţată în lumea naivă dela jumătatea secolului trecut de Jidanul Karl Marx, care avea pretenţia să inaugureze o „eră nouă" strigând muncitorimii din Europa „proletari din toată lumea uniţi-vă"! In această formulă se trădează spiritul subver­siv şi cosmopolit al jidanului. Cău­tând să rupă armonia echilibrului social din viaţa fiecărui popor, el se strădueşte să smulgă din acest corp indivizibil, care se numeşte so­cietatea modernă, să smulgă în mod artificial clasa muncitorească, şi ast­fel isbutind sădesorganizeze şi să ni­micească ordinea din Stat prin lupta de clasă, încearcă a strânge laolaltă într'o turmă cosmopolită muncitori­mea din toate ţările după ce îi va fi stins din suflet ideia de patrie, de religie şi familie, spre a o avea îndobitocită mai uşor la dispoziţie şi a o arunca mai năprasnic în luptă pentru întronarea comunismului.

Şi pentruce se făuresc asemenea planuri umanitariste cu pretinsa îm­bunătăţire a soartei proletariatului? Rusia actuală, unde s'a aplicat teo­ria jidanului Marx, ne dă răspunsul: pentruca la urma urmei jidovimea să ajungă la putere.

Teoria lui Karl Marx, care a în­temeiat „internaţionala" I, are cel puţin meritul de a fi îmbrăcată într'un sistem şiinţific cu aparenţe de obiectivitate şi cu un miez de doc­trină discutabilă. De aceia curentul determinat de el şi jidanul Lassalle în Germania a fost puternic, exerci­tând o considerabilă înrâurire asupra evoluţiei sociale şi mişcărei munci­toreşti. Iată cum îi caraterizează unul din cei mai ponderaţi economişti germani, Gustav Scltnoller (4), fost profesor la Universitatea din Ber­lin, mort la 1917:

„Amândoi, spirite curat jidoveşti disolvante se întemeiază în concepţiile lor de economie politica pe jidanul englez Ricardo; în concepţiile lor po­litice şi istorice se inspiră din isto­ria engleză şi franceză dintre anii 1789 şi 1850, deci credincioşi spiri­tului revoluţionar, doctrinei radicale a suveranităţii poporului; amândoi stăpâniţi de dialectrica lui Hegel şi de materialismul epocii dela 1840, Lassalle era un ambiţios demagog şi vorbitor de primul rang; Marx era un filosof social plin de spirit, plin de fantasmagoria talmudică, un cons­pirator internaţional."

Aşadar spiritul disolvant, conspi­rator, revoluţionar aşa cum etern fră­mânta sufletul semit se întâlneşte la ambii fii ai lui Israel mai sus pome­niţi. Cel puţin aveau cu ei faţada sclipitoare a unei doctrine amăgitoare. Cu totul altfel se prezintă o altă „internaţională", şi anume „interna­ţionala" III din zilele noastre. Are comun cu cea d'intâi provinenţa ji­dovească; se desparte de ea prin cinismul cu care atacă actuala or­dine socială şi de Stat şi prim ex­tremismul concepţiilor sale, care în­făptuite ar însemna a arunca lumea în criminalitate şi sălbăticie.

Actualmente această „internaţio­nală" e condusă de jidanul Apfel­baum, ce se ascunde sub numele Zinowiew, fruntaş printre căpeteniile sovietice în Rusia.

În ce priveşte modul de procedare necesar spre a răspândi cât mai re­pede pe tot globul regimul comunist, reproducem din ziarul „Universul" din 4 Ianuarie 1925 următoarele puncte, cari rezumă criminala acţiune susţinută de jidani:

1. „Distrugerea întregei ordine so­ciale, a regimului monarhic şi a tuturor instituţiilor pe care se ba­zează Statul burghez". (Congresul Internaţionalei III din 9 Noembrie 1923).

2. „Organizaţia armată trebue di­strusă. Asasinii galonaţi, ucişi. Ideea disciplinei în armatele burgheze, sfă­râmată". (Lenin).

3. „Trebue să distrugem religia. Religia şi comunismul sunt incom­patibile" (Congresul com. 16 Noem­brie 24).

4. „Familia trebue să fie distrusă prin liberare femeii". (La III-eme Internationale est l'héritiére dela I-re, Paris, 1924).

5. „Femeea, aliata proletariatului, va fi o forţă mare a revoluţiunii. Trebue să distrugem într'ânsa simţul familiei şi al căminului.

Nicio revoluţie nu va fi posibilă atâta timp cât familia şi spiritul fa­milial vor exista. Familia e o insti­tuţie burgheză inventată de biserică. Trebue să distrugem familia. Ca să avem de partea noastră femeea, tre­bue să o scoatem din sânul fami­liei sale şi să nu mai sufere jugul maternităţii. Trebue să distrugem în femee sentimentul egoist şi instinc­tiv al amorului matern. Femeea, dacă iubeşte pe copiii săi, nu-i de­ cât o căţea şi ea nu se poate ocupa de politică.

În cetatea comunistă ea va fi li­berată de datoria reproducerii, de jugul familial şi religios, de lucrările menajului, de grija creşterii copiilor. Atunci femeea va fi liberă". (Lenin, „Humanité" 17 Noembrie 1924).

6. „Distrugerea capitalismului şi aplicarea metodelor teroriste în sco­pul prăbuşirei Statelor burgheze na­ţionale". (Leon Trotzki).

7. „Combaterea naţionalismului şi propagarea internaţionalismului co­munist sub masca democraţiei, la în­ceput, şi apoi direct prin acte revo­luţionare". (Zinoview).

8. „Comunistul integral nu cu­ noaşte nici sentimentul familial, nici sentimentul social, nici sentimentul patriotic, nici sentimentul moral, nici sentimentul onoarei acestea sunt slă­biciuni burgheze". (Zinoview, preşed. Internaţionalei a III-a).

Punctele de mai sus desvălue cu atât cinism doctrina din care profită exclusiv jidanii, încât nu mai este nevoe de nici un comentar. Poate crezi că exagerez, domnule cititor când accentuez că profitul este exclu­siv jidovesc? Te rog ascultă urmă­toarea mărturisire a jidovului I. M. Noor, făcută ca concluzie finală în cartea lui „Christ-Messia ebreesc", Bucureşti 1923, după ce constată că popoarele creştine se sting înaintea desvoltării, „poporului ales". Iată ce scrie: „Deocamdată, până atunci, revine in avantajul evreilor tendinţa de dezorganizare a Statelor actuale şi a aşezămintelor lor, cam in sensul dezorganizării din Rusia prin bolşe­vism, comunism. Căci de fapt comu­nismul nu este altceva decât o dez­organizare: dezorganizarea averilor actuale, cimentul Statelor creştine, din care rezultă şi schimbarea stăpâ­nilor creştini ca in urmă să revină mai uşor nouilor stăpâni evrei".

Trecem mai departe la altă formă de „internaţională" profund hipocrită, inspirată şi condusă de jidani, în serviciul cărora stau şi câţi-va goimi mai mult interesaţi de cât naivi: aceasta este „Liga drepturilor omului". Ultimul substantiv spune totul: omul, fiinţa omenească despărţită de legă­turile din cari s'a ridicat şi cari sin­gure îl pot ocroti; omul care să stea deasupra graniţelor de patrie, omul cosmopolit, omul pentru care actuala organizaţie a Statelor naţionale nu trebue să mai însemne nimic, omul internaţional, aşa cum convine jida­nului, acest individ trebue ocrotit ca şi cum societatea omenească alcătuită în State în evoluţia ci de zeci de mii de ani şi până astăzi nu ar fi lucrat cu străduinţă neîncetată de a asigura cea mai mare desvoltare posibilă fiinţei bipede grăitoare, pe care zoologia o numeşte homo sa­piens! Solicitudinea dvoastră este de prisos dlor hipocriţi! Toate legile actuale din orice Stat dela cea mai fundamentală constituţie până la cel mai neînsemnat regulament de po­liţie, în ultimă analiză, nu ocrotesc decât pe om în multiplele lui mani­festări şi în feluritele forme sub care stăpâneşte natura. Nu acesta vă e gândul, dlor umanitarişti: ar fi să bateţi căi bătute din negurimea vea­curilor. „Liga drepturilor omului" ca toate celelalte „internaţionale" este organizaţia prin care voiţi să ştergeţi din sufletul fiecăruia sentimentul de patrie spre a-1 pregăti să devină mai uşor membru al unei republici uni­versale, sub conducerea jidanului internaţional, aşa cum este proectate în „Protocoalele înţelepţilor Sionului"

S'ar putea aminti cititorului multe alte forţe oculte, organizate pe te­melii internaţionale: cum este finanţa actuală acaparată de jidani, francmasoneria condusă efectiv de jidanii care în luna August îşi va ţine a VII conferinţă internaţională cu reprezentanţii tuturor membrilor de pe glob; cum este presa actuală mondială la dispoziţia puterii jido­veşti în aşa măsură că nu putem afla din lumea largă decât ceeace cuvine patentaţilor semiţi. Vălul ne­pătruns, care acoperă Rusia sovie­tică, bântuită de toate mizeriile şi martirizată prin toate crimele ordo­nate de jidani, acest văl rămâne inpenetrabil prin faptul că atotputer­nicia semită în presă a impus o tă­cere ce convine politicii lui Izrael. Această tactică, de mult practicată, o mărturisea însuşi jidanul Saulus la 1895 în revista „Wiicherpille" dela Mainz. Apreciind stăpânirea presei din întreaga lume, ca un post de comandă, el spunea: „din vâr­ful acestui observatoriu noi putem să semnalăm cel mai mic fenomen ostil nouă şi să-l înăbuşim înainte de a încolţi". (5)

În afară de multe alte „interna­ţionale" care funcţionează spre a amăgi pe bieţii goimi şi a profita semitului modern, apare acum la orizont o „internaţională" proaspătă, îndreptată precis contra României, dar bine înţeles învăluită sub apa­renţa de protectoare a unor interese mult mai largi decât ar putea să încapă în cadrul ţării noastre.

Este vorba de întemeierea unei „internaţionale" a minorităţilor, aşa cum o propune şi o susţine cu multă căldură, într'un număr din Iunie 1925, ziarul Clujan „Keleti Ujsag", organul tendinţelor democratice maghiare, susţinut în mare parte de jidanii dela fabrica Renner şi redactat tot de jidani dintre care unii emigraţi politici (foşti bolşe­vici) din Ungaria. Cum în Ardeal minorităţile creştine au ajuns la atâta decădere încât îşi încredinţează cauza delicată a naţionalităţii lor elementului semit din gazetăria lo­cală, era natural ca jidanii să sufle la ureche partidului maghiar a se apropia de celelalte minorităţi spre a forma un bloc contra Statului ro­mân. Din această tactică desprindem două constatări: întâi, că jidanul duce de nas minorităţile creştine; al doilea că jidanul mobilizează contingentele minoritare contra Sta­tului român. Te rog să nu uiţi aceasta domnule Român de baştină! Restul, cu aducerea în aceiaşi linie de luptă „internaţională" a tuturor minorită­ ţilor din celelalte State, are o im­portanţă mai depărtată. Bine înţeles în capul semitului, provocator de discordii şi frământări, s'a mai nă­scut un mijloc de a nelinişti Europa postbelică cu această internaţională a minorităţilor. Dar ţinta cea mai apropiată şi mai râvnită este stâr­nirea luptei în România, pentrucă cu cât jidanii ne vor slăbi mai mult cu atât îşi vor statornici mai uşor puterea peste aceste plaiuri, consi­derate ca adevărata Palestina.

Şi ce-a suflat jidanul partidului maghiar la ureche? Mărturiseşte singur autorul articolului mai sus menţionat: să se adereze, — s'a şi adresat — Alianţei Universale israelite „şi a cerut desluşiri asupra principiilor diriguitoare ale politicii minoritare, sau mai precis despre mişcările strategice ale acesteia".

Din punctul de vedere jidovesc nici nu se putea recurge la învăţă­turile unui maestru mai luminat!
Am văzut mai sus, ce ne destăinueşte scriitorul francez Tilloy despre machinaţiunile Alianţei Universale israelite în politica Europei din a doua jumătate a secolului trecut. Astăzi când puterea jidovimei este într'o creştere vertiginoasă, prin ex­ploatarea beneficiilor de tot soiul câştigate în urma războiului mon­dial, astăzi instituţia intemeiată de semitul Crémieux este în măsură să servească mult mai eficace drept călăuză minorităţilor europene în lupta lor contra tratatelor de pace.

În ce ne priveşte, trebue să con­statăm că istoria se repetă în liniile ei largi.

După cum România mică în faza ei de consolidare dela 1866—1880 a avut peste graniţe cel mai înver­şunat duşman pe jidanul internaţio­nal; tot astfel România-Mare în faza ei de consolidare are peste graniţe cel mai înverşunat duşman pe ace­laşi jidan internaţional. Ca circum­stanţe agravante pentru situaţia ac­tuală trebue amintite două fapte:

1. Astăzi jidovimea internaţională îşi găseşte ca aliat puternic contra Statului român, cele 2 milioane de jidani din lăuntrul ţării, încetăţeniţi în contra voinţei generale a poporului român, şi deci înarmaţi în cu ace­leaşi drepturi ca băştinaşii, dar bucurându-se de privilegiul formida­bil ale bogăţiilor ce ni le-au aca­parat.

2. Astăzi România întregită nu mai are oamenii mari ai României mici, nu mai are acei bărbaţi hotărâţi să înfrunte voinţa întregii Eu­rope cum a făcut generaţia dela 1848 spre a ne păstra familia ro­mânească necontaminată de suflarea semită în contra congresului dela Berlin; cum a făcut spre a ne păstra suveranitatea cuvenită pe Du­năre în contra protocolului dela Londra dela 1883. Astăzi oamenii mici ai României Mari fac diploma­ţie pusilanimă, ca să strecoare barca Statului dela un val la altul; în România mică luntraşii dibaci au în­frânt marea bătută de furtună şi au dus vasul la limanul independenţii.

Astăzi Basarabia se desnaţionaliază prin imigraţie jidovească şi guvernul face diplomaţie!

Note:

(1) Iată cum vorbeşte maestrul Gougenot de Mousseaux, citat de Delassus în „L'Americanisme et la conspiration antichretienne" din 1899 pag. 26—27, despre sufletul jido­vesc modelat de Talmud:
„Legea religioasă a jidanului adevărat or­todox este o lege de excludere şi de ură; dar el nu va fugi de tine, efici el trăeşte de pe urma ta. Privirea lui te absoarbe, si ra­zele lui te devoră. Furtul, camătă, spoliaţiunea constitue unul din drepturile lui religi­oase asupra creştinilor; căci nejidanul nu-i în faţa lui decât o simplă brută, incapabilă să stăpânească avere ; şi pentru jidan, pro­prietatea pe care o deţine această brută de creştin, este obiectul unui furt. Nici o lege nu-i impune respectul bunurilor, nici una nu-i impune respectul vieţii acestui infidel (creştin). Ori îl chemi, ori îl respingi fii sigur că îl ai de vecin; dar fie că il persecuţi fie că îl co­vârşeşti sub greutatea binefacerilor tale, nu-l vei avea nici odată drept un aproape; nici odată nu te va considera ca semenul său".

(2) Publicat de Mgr. L. Meurin, Arhiepi­scop în Port-Louis, în cartea intitulată: „La Francmaconnerie Synagoge de Satan" Paris 1893 pag. 208; vezi şi Copin Albancelli. La conspiration juife contre le monde crétien", Paris, ed. III. 1909 pag. 3G0-G3.

(3) A. Tilloy. Lo peril judéo-maconnique, Paris 1897 pag. 48 49

(4) cf. Grundriss der Allgemeinen Volkswirt­schaftslehre. Partea II pag. 537. Leipzig 1904.

(5) cf. L. Vinl, Le Juif Sectarie, Paris 1809, pag. 201 notă.

I. C. Cătuneanu

 

Preluare din revista Înfrățirea Românească, anul I, nr. 9 din 1 septembrie 1925