Nunta lui Codreanu

A fost ca la 100.000 oameni, 2140 cară şi căruţe. S'au primit numeroase daruri şi 1700 telegrame de felicitare.

După înălţătoarea demonstraţie naţională dela Turnu-Severin, fiorul de însufleţire românească s'a strămutat în celălalt capăt al ţării la Focşani, unde s'a celebrat, Duminecă 14 Iunie, nunta lui Corneliu Codreanu.

A fost o nuntă ca în poveşti deşi guvernul încerca să-i strice caracte­rul de sărbătoare naţională prin pro­vocări fără rost, secundat de presa jidovească, ce vărsa şiroae de venin. Lăsăm să urmeze, după „Libertatea", foaia părintelui I. Moţa din Orăştie, un scurt fragment asupra acestei manifestaţii româneşti:

„Duminecă dimineaţa pe strada de frunte „Cuza-Vodă" era un şir ne­sfârşit de cară, venite din tot ţinutul ca să se înşirue în convoiul de nuntă ce avea să pornească din oraş spre „Crâng"-ul din marginea oraşului, unde avea să fie cununia.

Pe la ora 10 minunatul alaiu a plecat. In capul convoiului mergea un student în costum ducând drept steag ce spune cine-s cei ce îl ur­mează, o „Svastică" (cruce cu vâr­furile încârligate, semnul luptătorilor creştini împotriva vrăşmaşilor creştinităţii). Svastică era făcută din crengi de brad şi flori. După el un roi de „colăceri" călăraşi, flăcăi ini­moşi veniţi dela sate, apoi mirele călare pe un mândru cal alb, — aşa ca la străbunele alaiuri de nuntă.

După el carul miresei, în care ve­nea mireasa înconjurată de mai multe surori de mireasă, toate în costume, şi câţiva nuni în frunte cu dnul Cuza. Apoi şirul nesfârşit de cară, cu ceialalţi nuni şi nuntaşi, cu stea­guri, cu svastici, cu flori şi cu mai multă voe bună şi suflete înălţate. S'au numărat 2140 cară şi căruţe. Carăle erau trase de boi ce purtau între coarne svastici de verdeaţă;  printre ele trăsuri cu cai neastâmpă­raţi şi automobile mergând la pas, toate în cununi şi flori, de părea un râu de flori ce curge viu pe largul drum. În trei rânduri alăturea mergeau pe drum! Totuși atât era de lung convoiul că atunci când capul lui ajunsese în „Crâng", la patru kilometri dela marginea oraşului, ca­pătul celalalt era încă tot în oraş. Şi lume multă pe uliţi, strigând să ­ trăiască mirele şi mireasa şi toţi cei împreună luptători cu el!

În Crâng aşteptau 9 preoţi pe un podium înălţat anume. Mirele, coborât de pe cal şi mireasa din car, s'au întâlnit aci şi s'a început slujba. Ca nuni mai apropiaţi şi conducători au fost: dl prof. Cuza cu dna Niculescu, General Macridescu cu dna, ­ prof. Dr. Şumuleanu cu dna, apoi dl Caras, fost întâi-jurat la Focşani şi dl Calotă, fost întâi-jurat la Turnu-Severin, iar dl Vasile Vasilache în numele oraşului Focşani şi a jud. Mehedinţi şi alţii. Slujba a fost fru­moasă şi înălţătoare. Când s'a în­ceput cântarea lui „Isaia dănţueşte", lumea a izbucnit în „Ura!", „Tră­iască!", iar Fanfara (muzica) Arca­şilor din Bucovina, a sunat frumos şi dulce „Rugăciunea" . . . ascultată cu evlavie de toată lumea adunată.

*

S'au primit daruri frumoase şi bogate. Au sosit deasemenea peste 1700 telegrame de felicitare. Şi câte vor fi fost oprite de autorităţi!

(Material preluat din revista Înfrățirea Românească, anul I, nr 5 din 1 iulie 1925)