Înalt, bine făcut, cu trăsăturile regulate, cu fruntea lată, cu privirea tăioasă şi hotărâtă, Corneliu Zelea Codreanu întruchipează omul de acţiune, omul care ştie să se sacrifice pentru izbânda unei idei.
De câte ori ţara s'a găsit la impas, el, ostaş închinat binelui, n'a stat pe gânduri, nu şi-a precupeţit viaţa şi a sărit întru apărarea ei. Voluntar pe front în timpul răsboiului cel mare, vajnic luptător naţionalist în contra bolşevismului, atunci când se turnau tiparele consolidării noastre ca stat, dar mai ales sub drapelul „svasticei" când pericolul jidovesc a ajuns să pună la grea cumpănă existenţa noastră ca neam, — Corneliu Zelea Codreanu este chezăşia cea mai bună că generaţia nouă, cu asemenea conducători va şti să corăspundă tuturor aşteptărilor.
Procesul dela Turnu-Severin n'a fost un proces ca oricare altul, încadrat în articole seci de cod penal. A fost procesul întregului neam românesc conştient de menirea sa pe aceste plaiuri, pus în legitimă apărare faţă de invazia puhoiului jidovesc, care îl sapă la temelie şi fată de jidoviţii nemernici, cari se vând pe un blid de linte. Prin fapta lui Corneliu Zelea Codreanu vorbea demnitatea ţării. Alături de el stătea pe banca acuzării întreg neamul românesc.
***
Când a izbucnit acum doi ani mişcarea studenţească, a fost prima ciocnire din marea luptă pentru desrobirea românismului. Oculta internaţională, care pornise cu nesăţioasă poftă la cucerirea acestei ţări, n'a cruţat deloc banul, această armă cumplită, ca să-şi ducă la îndeplinire scopurile. Lupta începută cu mijloace inegale a cunoscut curând, victorie după victorie. Demnitatea naţională redeşteptată prin jertfele generaţiei tinere produsese panică în rândurile jidanilor şi slugilor jidovite.
Cu îndoită furie argintii lui Iuda s'au pus din nou pe lucru.
La un moment dat situaţia era gravă: cei slabi cădeau în faţa banului jidovesc.
***
Atunci a venit gestul eroic al lui Corneliu Zelea Codreanu care a dat un avertisment tuturor inconştienţilor. Aici este eroismul lui Corneliu Zelea Codreanu. Cu sacrificiul libertăţii sale a pus stavilă unui întreg sistem de corupţie şi abuzuri care periclita existenţa noastră ca neam. S'a pus de'a curmezişul unui drum rău şi printr'o fericită încordare a arătat rătăciţilor drumul cel drept.
Mai rămânea acum de verificat dacă restul ţării înţelege şi aprobă pe eroul Codreanu.
Prin moartea lui Manciu se încheiase cu un trecut învechit în rele. Ţara, ea însăş, trebuia să afirme că vrea să înceapă o viaţă nouă.
De aceea dela un capăt la altul al ţării, întreaga suflare românească urmărea cu înfrigurare desbaterile procesului dela Turnu-Severin.
Era o luptă crâncenă care se da. Deoparte românismul care îşi afirma cu înfiorare dreptul său la viaţă şi la stăpânirea acestei ţări pentru care s'au adus atâtea jertfe în decursul timpurilor; de alta străinii năvălitori şi cozile de topor. Se fereau aceşti din urmă de grozăvia luptei. In câteva rânduri, în diverse părţi ale ţării, au încercat, aşa cum se încearcă marea cu degetul, situaţia cea mai favorabilă pentru ei.
Ori unde ar fi ales locul, nicăeri nu s'ar fi găsit conştiinţa naţională atât de întunecată, atât de jos căzută, încât să-şi subscrie singură, sentinţa d e moarte.
***
Cine a fost la Turnu-Severin în zilele procesului lui Corneliu Zelea Codreanu, acela şi-a împrospătat puterea de rezistenţă pentru toată viaţa; şi-a câştigat o neclintită încredere în isbânda finală.
Treceai din emoţie în emoţie. Păreai că trăeşti timpurile de splendoare ale entuziasmului strămoşesc. Era atâta viaţă româneasca strânsă în acest colţ de ţară şi viaţa era trăită cu atâta înviorare, încât deabea acum simţeai înţelesul mândriei cu care strămoşii accentuau răspicat: sunt cetăţean roman.
Şi în acest oraş, în care un preot dintr'un oraş năpădit de lipitorile jidoveşti, din Moldova, spunea: „Sunt fericit c'am văzut un oraş românesc" parecă ar fi spus biblicele cuvinte: „Acum mântueşte, Doamne, pe robul tău!" — grozăvia invaziei paraziţilor, în alte părţi, ţi se amintea, tocmai prin contrastul lipsei lor, aici.
***
Lupta s'a dat din plin şi, în cetatea Porţilor de Fer, românismul a repurtat cea mai mare victorie, victoria decisivă prin care s'a afirmat puterea de viaţă a neamului nostru.
Deoparte forţele s'au desfăşurat puternice, pe faţă, conduse de generali, cari o viaţă întreagă şi-au închinat-o pregătind generaţia tânără pentru această supremă încercare; de alta lucra pe sub ascuns oculta internaţională, încercând să-şi verse veninul prin cuvântul făţarnic al unui om, care întreagă viaţa lui n'a făcut altceva decât muncă meschină de simbriaş în contra intereselor neamului.
Loviturile au curs nemiloase şi repezi. S'au încolăcit tăioase ca sfârcurile unui biciu de foc făcând pe jidani să scrâşnească de durere, rămânând adânc întipărite pe obrajii inconştienţilor jidoviţi.
Ziua de 26 Mai, ziua eliberării lui Corneliu Zelea Codreanu, va rămâne dea pururi zi de sărbătoare naţională şi de reculegere în continuarea luptei, care după această victorie decisivă se apropie de sfârşitul pe care-l aşteptăm cu toţii.
Iar în istoria redeşteptării naţionale, Corneliu Zelea Codreanu îşi va avea locul său bine precizat.
IOAN ISTRATE
(Preluare din revista Înfrățirea Românească, anul I, nr 3 din 1 iunie 1925)