Robia economică a munţilor noştri!

Fiscul, frustat cu zeci de milioane

A) Parte din pădurile Statului din vechiul Regat se taie şi azi de societăţi jidoveşti şi cu aceleaşi preţuri ca înainte de război

1. Societatea jidoveasca „Union" la Mt Caşin, jud. Bacău, are achi­ziţionată pădurea cu 521 lei Hectarul, termen de exploatare până la 1931, cu taxa de regenerare 1500 lei Ha.

2. Societatea jidovească „Union" la Soveja Putna cu 651 lei Ha, cu termen de exploatare până la 1935, cu taxa de regenerare 1500 lei Ha.

3. Societatea jidovească „Göetz", „Foresta", „Rosenberg" la Lucăceşti (Bacău) cu 506 lei Ha, cu termen de exploatare până la 1931, şi cu taxa de regenerare 600 lei Ha.

4. Societatea jidovească „Göetz", „Foresta", „Rosenberg" la Muşa-Micâ (Buzău) cu 1.025 lei Ha, cu ter­men de exploatare până la 1929, cu taxă de regenerate de 1000 lei Ha.

5. Societatea jidovească „Göetz", „Foresta", „Rosenberg" la Slănic (Tg-Ocna) Bacău cu 1.154 lei Ha, cu termen de exploatare până la 1925, cu taxa de regenerare de 1000 lei Ha.

6. Societatea „Letea", azi societa­tea jidovească „Göetz", „Foresta", „Rosenberg" cu 270 lei Ha, la Tarcău (Neamţ) cu termen de exploa­tare până la 1939, şi cu taxa de re­generare de 1000 lei Ha.

7. Societatea jidovească „A. Ioster şi I. Agoştein", la Bogdăneşti (Su­ceava) cu 655 lei Ha, cu termen de exploatare până la 1928 şi cu ga­ranţie de regenerare de 300 lei la Ha.

B) Robia în pădurile proprietari­ lor particulari

1. Majoritatea pădurilor de pe Valea Mureşului se taie în chip ban­ditesc de Soc. „Foresta", „Rosenberg" cu 3 lei mc din picioare.

2. Pădurile dela Basca şi Penteleu din jud. Buzău proprietatea Maican se taie de Soc. „Göetz", „Foresta", „Rosenberg" cu 3 lei 50 bani mc din picioare.

3. Pădurile Domeniului N. D. Ghica-Comăneşti, de pe Valea Trotuşului se taie de societatea jido­vească „Göetz", „Foresta", „Rosenberg" cu 10—15 lei mc din picioare.

4. Pădurea „Petroşani" din jud. Muscel a dnei Zoe-Caleya-Baldovin, se taie de Soc. „Pădurea Muscelu­lui" cu 850 lei Ha.

5. Pădurea de stejar dela Rotofăneşti (Suceava) proprietatea Maior Goilav, se taie de jidanii Herşco­vici cu 300 lei Ha.

6. Pădurile din Moldova ale Epis­copiei Spiridon dela Iaşi, se taie nu­mai de jidani cu 300—500 lei Ha.

7. Pădurile regretatului Petre Carp, din jud. Vaslui, se taie de jidanii Fischer cu 300—400 lei falcea.

8. Pădurile prinţului M. D. Sturza, din jud. Neamţ, se taie de societa­tea jidovească „Ceahlăul" condusă de jidanii Eizer şi Kahana, cu 20 lei mc din picioare.

9. Pădurile boerilor moldoveni, sunt acaparate de jidani cu 200—500 lei falcea etc. etc.

C) Pădurile răzăşeşti din vechiul Regat acaparate de societăţile jidoveşti

Pădurile răzăşeşti, ai căror strămoşi le-au primit ca danie din par­tea Voevozilor ţărei au fost vândute pe preţuri derizorii.

14441 Ha din cele mai frumoase păduri de molift ale ţărei, (în care e un mare procent de lemn de rezo­nanţă), în intervalul dela 1902 — 1908, adică în 6 ani, au fost vân­dute pe nimic străinilor.

Acei străini taie şi azi din acele păduri şi cu acele preţuri dinainte de război. Fac loc cifrelor pentru ca opinia publică românească creşti­nească să vadă şi să tragă conclu­ziile pentru viitor:

1. Pădurea Paieşelile din comuna Negrileşti, jud. Putna, în suprafaţă de 640 Ha s'a vândut cu 76 lei 80 bani Hectarul.

2. Pădurea Sburătura-Dealul Negru, jud. Putna. în suprafaţă de 1568 Ha cu 20 lei 50 bani Hectarul.

3. Galbenul-Voineaga din comuna Malaia, judeţul Vâlcea, având o supra­faţă de 1200 Ha cu 12 lei 50 bani Hectarul.

4. Faţa Vasilatului din comuna Călineşti, jud. Vâlcea, 900 Ha cu 5 lei 55 bani Hectarul.

5. Pădurea Tatuşca, 500 Ha cu 2 lei Hectarul.

6. Pădurea Pietrosul din comuna Brezoi, judeţul Vâlcea, în suprafaţă de 2895 Ha cu 1 leu 50 bani Ha.

7. Apoi în 1905 s'a vândut pă­durea răzeşilor de pe muntele Piatra Secuiului din Vrancea, jud. Putna, proprietatea răzeşilor din comuna Hauşica şi Spineni, în suprafaţă de 800 Hectare, pe un period de 20 ani pe preţul de 780 lei în total, ceeace revine la 0 lei 97 bani Hec­tarul.

Deci cu câte:

76 lei 80 bani
20 lei 50 bani
12 lei 50 bani
5 lei 55 bani
2 lei —
1 lei 50 bani
şi 0 lei 97 bani

s'a vândut Hectarul de păduri de molift şi de brad societăţilor jido­veşti forestiere, de către cozile de topor ale răzeşilor noştri!

Un tablou mai sinistru de robia economică a munţilor noştri, nu cred să existe în Europa.

Cifrele de sus culese cu destulă prudenţă de unul din bătrânii noştri pădurari, sunt prea elocvente ca să nu mustreze conştiinţa atâtor oameni politici (şi din toate culorile) cari sunt înregimentaţi în consiliile de administraţie ale acelor societăţi, care au acaparat avuţia noastră na­ţională cu câte 0 lei 97 bani şi 76 lei 80 bani Hectarul de păduri secu­lare, când azi un mc de brad din picioare valorează între 100—250 lei, adică 30000—75000 lei Hecta­rul, după apropierea de c. f. r.

Cumpărătorii acestor păduri, con­stau din societăţi eminamente jidoveşti, cu capital aproape exclusiv unguresc şi austriac, cari cu lucrătorii şi personalul lor tehnic de aceiaşi naţionalitate, formează azi adevărate colonii de jidani mai pe toate văile munţilor noştri, astfel că aceşti ji­dani şi străini, cunoşteau tot aşa de bine ca şi ţăranii noştri din partea locului, toate potecile şi locurile de trecere prin Carpaţi, ceeace a înles­nit cu minimum de sacrificii, inva­zia armatelor puterilor centrale, deodată prin toate trecătorile munţilor noştri.

D) Jalea pădurilor din Bucovina

Pădurile Bucovinei, în cea mai mare parte aparţin fondului Religionar, donate românilor prin testament de Ştefan cel Mare şi respectate chiar şi de austriaci. Iată cine exportau lemnul din Bucovina, înainte de război:

  1. Societatea ji­dovească anonimă Göetz anual : 5.000 vagoane
  2. Societatea jido­vească Bucovina anual: 9.000 vagoane
  3. Herman Adlerberg anual: 2000 vagoane
  4. Philippe şi M. Adlerberg anual:  1750 vagoane

Total: 17.750 vagoane.

Deci şi înainte de război toată producţia lemnoasă a Bucovinei era în mâini jidoveşti, şi care jidani plăteau 8 lei 35 bani de mc în picioare până la 1914, — preţ po­trivit pe acelea vremuri.

După răsboiu, în 1919 regretatul Ministru Flondor, prin un Decret Re­gal, a anulat contractul de robie eco­nomică a munţilor din Bucovina, adică cu acaparatorul jidan Anauch. A fost cel mai frumos act de virtute naţională, din câte cunoaşte evoluţia istorică de emancipare economică a pădurilor noastre.

Jidanul Anauch, văzându-şi prada din mână pierdută, a înjghebat o nouă Societate, punând în consiliul de administraţie oameni politici din toate culorile, din care mulţi din ei, nici nu ştiu pe harta Europei, unde sunt pădurile, pentru care primesc tantieme din belşug dela jidanul Anauch. S'a anulat Decretul Regal de sub Flondor, şi s'a întronat iarăş robia economică în pădurile Buco­vinei, că azi toate pădurile fondului religionar din Bucovina sunt în mâi­nile jidanului Anauch, cu 8 lei 35 bani hârtie mc ca preţ de bază, res­pective cam 40 lei cm socotit că fondului Religionar i s'a afectat şi un număr de acţiuni, în loc de 250—300 lei mc, cât de fapt a ajuns la ultimele licitaţii recente!

Întreb deschis pe dl I. Nistor, în calitate de profesor la Universi­tatea din Iaşi (nu de ministru), cum a înţeles D-sa să se comită sub ochii săi acest atentat în contra tes­tamentului lui Ştefan Cel Mare?

De ce n'a pornit dl Nistor, în ca­litate de profesor (nu de ministru), să lupte pentru desrobirea pădurilor răzeşilor lui Ştefan Cel Mare din Bucovina?

Pentru ce n'a demisionat din Ca­binet atunci când s'a călcat în pi­cioare primul Decret Regal întocmit sub Flondor şi care emancipase pădurile Bucovinei?

Dacă sub austrieci s'a comis acest sacrilegiu adus moaştelor lui Ştefan cel Mare, ca pădurile fondului reli­gionar să fie acaparate de un jidan ca Anauch şi era scuzabil pentru ei, nu mai ni-e era permis nouă româ­nilor, pentru care s'au sacrificat peste 800.000 feciori creştini, să mai to­lerăm înainte acest sacrilegiu.

Iată ce fac talanţii lui Iuda arun­caţi din belşug în atâtea bliduri de linte, cu care ademenesc conştiinţele politicianilor noştri, cari nu văd ro­bia economică în care se sbat mun­ţii noştrii.

Ce frumos ar fi fost ca a doua zi, după ce regretatul Flondor l'a izgonit pe jidanul Anauch din pădu­rile Bucovinei, sâ-l şi fi expulzat, iar pădurile fondului religionar se se fi exploatat in regie proprie cu aju­torul financiar al Băncei Naţionale!

Banca Naţională a ajutat Coope­rativele forestiere ţărăneşti cu sute de milioane şi bucuros ar fi ajutat şi această mare cooperativă istorică şi românească: Fondul Religionar!

Azi in Bucovina n'ar mai fi fost picior de jidan! Plecau peste hota­rele de unde au venit!

N'am făcut-o! Ne-am vândut ji­dovilor, toate pădurile Neamului Românesc. Azi şe arată la orizont în Bucovina, ca tovarăşi ai lui Anauch, alţi jidani ca de-alde Gebräder Rozenberg, foşti în cerdăşia jidanului Fischer acel sbir al Bucovinei, ca să continue şi mai bine jaful în pă­durile Bucovinei, în concordanţă cu jidanii dela „Carpatina", „Göetz", „Union", „Foresta", „Ceahlăul" etc., care mai toate au ca preşedinte în con­siliul de administraţie, pe cine? Pe dl Ferekide, preşedintele Senatului României-Mari.

Iată un tablou pe cât de trist, pe atât de duios, al robiei economice a pădurilor noastre, tablou scris în chiar Sâmbăta Paştilor, cu gândul ca dl Ferekide şi al de dl Ferekyde cel puţin în aceste zile mari ale creştinătăţei, să vadă clar dezastrul eco­nomic ce cu conştiinţă sau fără con­ştiinţa ni l-a pregătit pădurilor noa­stre, testamentul lugubru ce ni-l lasă bătrânii din generaţia de eri şi azi şi munca uriaşă ce trebue să o de­pună generaţia de azi cât şi cea vii­ toare pentru a ne salva cel puţin pădurile din mâinile jidovilor.

Fi vor oare auzite de acei ce tre­bue să audă aceste ecouri duioase şi triste de jale ale codrilor neştri, care se sbat în spasmele morţei, ca şi un pui prins în ghiarele vulturu­lui şiret?

CONCLUZIA

Fiscul fraudat de aceşti jidani cu sute de milioane anual

Conform legei contribuţiunilor di­recte din 1 Aprilie 1923, şi care s'a extins în toată ţara, pentru păduri în momentul tăierilor (exploatărei) se percepe o foncieră de 18,5% din valoarea lor.

Or toţi exploatatorii de după răz­boi, azi în 1925 plătesc aceasta taxă de foncieră de 18,5% reperat la 40.000—60.000 lei Hectarul, adică atât cu cât se vând pădurile azi.

Pe când tot cortegiul de societăţi forestiere jidoveşti, enumerate în po­melnicul de mai sus, plătesc 18,5% reperat la 270—1.154 lei Hectarul!

Deci Statul (fiscul) pierde anual peste 200.000.000 lei din impozitul funciar, care rămâne în buzunarul jidanilor, care se îmbogăţesc de pe urma pădurilor noastre, care ne-au fost păstrate de noi, cu sângele bă­trânilor noştri!

Un tablou elocvent, pe care ar trebui să-l cunoască Europa întreagă de robia economică, de care sunt cuprinse pădurile României.

Despre aceasta a fost sesizat de subsemnatul, chiar şi dl Vintilă I. C. Brătianu, ministrul finanţelor, prin o lucrare personală „Impozitele asupra pădurilor", lucrare ce i-am dedicat-o chiar dsale.

Nu ştim, dacă dl Ferekide, preşedintele Senatului român, care e şi preşedintele (naşul) a celor mai multe societăţi jidoveşti enumerate mai sus, mai are ceva de spus!

Nu ştim, dacă dl I. Nistor, Profe­sor de istorie naţională dela Univer­sitatea din Cernăuţi, are ceva de spus asupra sacrilegiului pădurilor Bucovinei, complect acaparate de jidani!

Nu ştiu, dacă dl Ion I. C. Bră­tianu, care e membru de onoare a Soc. „Progresul Silvic", a cunoscut aceasta pagină dureroasă a pădurilor.

Nu ştim, dacă oamenii noştri politici ştiu de ceeace M. S. Regele Ferdinand, la 5 Martie 1905 (pe când era principe moştenitor) ne-a spus nouă Silvicultorilor la o conferinţă a Soc. „Progresul Silvic", următoarele:

„S-a păcătuit mult prin exploatarea puţin chibzuită a pădurilor".

Dacă poporul românesc a fost desrobit pe vecie, a rămas însă ne­fericire — o altă lume — pădurile care acoper azi 7 milioane de Hec­tare din trupul ţărei, care se sbat în spasmul morţei, fiind pângărite de străini.

Azi cer şi ele: Eliberarea din ju­gul sclaviei, din mreja multitenaculară a jidovilor, care cu concursul oamenilor politici, le-au acaparat ­ complect.

Aplicarea lui „Numerus clausus" imediat în exploatarea pădurilor Ro­mâniei, va fi salvarea lor, altcum suntem robi în ţara noastră, după cum foarte bine se spune în acele ­ pasage de durere:

Munţii noştri, aur poartă,
Noi cerşim din poartă în poartă.

M. P. FLORESCU, inginer inspector Silvic.

(Material preluat din publicația Înfrățirea Românească, anul I, nr. 2 din 15 mai 1925)