(Domnului U…)
Văcăreşti, 17 februarie 1924
Preastimate domnule U…,
Ieri am primit scrisoarea dumneavoastră. Colegii mei şi cu mine ne-am bucurat mult, căci aici în închisoare unde suntem departe de lumea dumneavoastră, a celor liberi, scrisorile de la cei de afară sunt poate singurele noastre bucurii.
Azi am sărbătorit, visând la o Românie nouă, 131 de zile de închisoare.
Îi e greu leului în cuşcă şi vulturului în colivie. Acum suntem la cheremul ticăloşilor, care n-au nici lege, nici conştiinţă şi de la care nu mai putem aştepta nimic decât moartea.
Pregătiţi copiii, pregătiţi viitorul, pentru că altfel vom pieri! Acesta este strigătul nostru, al celor de aici, care în liniştea nopţilor lungi ne gândim mereu la România noastră, pe care ne-au cântat-o mamele la căpătâi şi pe care noi am visat-o mare şi mândră, împletind atâtea doruri, din frageda pruncie.
Mulţumindu-vă din suflet pentru părinteasca dragoste şi pentru româneasca simţire, vă rugăm să fiţi interpretul nostru pe lângă toţi acei români din Vaslui, care s-au gândit la noi, şi să le spuneţi că studenţii români închişi la Văcăreşti, purtând în ochi oţelul vremilor ce vor să vie, sunt gata de luptă şi de sacrificii şi mai mari!
Trăiască România!
Corneliu Zelea Codreanu