Văcăreşti, 25 ianuarie 1924
Stimate domnule maior,
E seară! Pătrunde luna printre gratii, cu rece, dulce farmec…
Ne zboară gândul înapoi, pe cunoscute, scumpe drumuri… şi dragi prieteni ne apar în minte. Răscolite amintiri ne fac să retrăim în noi un scump, un dispărut trecut.
Totuşi nu ne pare rău că suntem aici. Dacă e vorba ca această ţară să nu mai fie a românilor, noi nu mai avem ce căuta într-însa. Dacă e vorba ca pe sfânta ţărână în care ne dorm părinţii, să fim noi robii şi alţii stăpânii, atunci mai bine aici cu mâinile legate, decât afară cu fruntea pătată.
Iar dacă uneori ne fulgeră prin ochi scânteia libertăţii, nu-i decât pentru a strânge în mână oţelul unei spade şi a porni să repunem în drepturile lui un neam oropsit.
Nouă, moldovenilor, nu ne-a mai rămas decât să alegem: ori spada, ori mormântul. Mormântul pentru mişei şi pentru laşi, iar spada pentru viteji.
Nu suntem un neam de mişei, deci spada este de partea noastră.
Corneliu Zelea Codreanu