Studenţimea noastră a fost totdeauna deţinătoarea avântului patriotic şi purtătoarea celor mai curate idealuri naţionale. Ea a fost, este si va fi încrederea în prezentul şi speranţa în viitorul neamului. Această tradiţie s'a păstrat din generaţii în generaţii.
Se părea, că după înfăptuirea visului nostru milenar, studenţimei nu i-a rămas decât datoria cărţii. După ce au desemnat cu sângele lor hotarele ţârii, au schimbat uniforma militară cu cea studenţească. Au năvălit cu sete la altarul ştiinţei şi au început studiul. In acelaş timp însă nu au părăsit postul de sentinelă al tesaurului naţional recâştigat cu atâta jertfă. Shimbându-se cu toţii la acest post de veghe, au constatat că cetatea cucerita este ameninţată. După unirea tuturor provinciilor se impunea colaborarea tuturor bărbaţilor de seamă ai vieţii noastre politice. Trebuiau concesii reciproce pentru asigurarea unei grabnice consolidări. Urmează însâ guvernarea singuraticelor partide politice, cari privesc problemele vitale ale neamului prin ochelarii strimţi ai intereselor mici de partid. Se succedeazâ o serie de guverne şi se introduce politicianismul pe toate terenele vieţii noastre de Stat.
Cinci ani se perd în frământări sterile fără să se fixeze, care este rostul acestei ţări în concertul european şi care este ţelul şi aspiraţiile naţiunei române în interiorul ţării. Se abandonează un program unitar naţional, care nu poate să fie, decât unul. Se predică zi de zi de pe amvonul umanitarismului fals idei păgubitoare intereselor celor mai elementare naţionale. „Poporul român împilat o mie de ani numai astfel este umanitar, dacă tolerează mai departe impilaţia milenară" este losinca conducătorilor. In mijlocul acestor lupte politice detestabile se iveşte o colectivitate de oameni, dacă e permis să-i numesc aşa, cari ascunşi sub masca politicianismului îşi creiază situaţii cu scopul unic de-a se îmbogăţi. Apar pe scenă figuri noui până acum necunoscute, întermediatorii, defraudatorii, incendiarii, traficanţii de permise. Această grupare, amputată de pe corpul sănătos al neamului nostru, formează o minoritate — minoritatea ticăloşilor — care din punct de vedere geografic o găsim dela vama frontierei până în camera ministrului. Această minoritate este bastardul luptelor politice de până acum.
In toiul luptelor politice s'au deschis larg porţile hotarelor noastre şi a intrat tot puhoiul murdar al jidanilor. In curs de câţiva ani s'au împopulat oraşele noastre cu toată pleava ţărilor vecine. România din acest punct de vedere se prezintă, ca şi o cloacă a Europei unde toate ţările pot să depună murdăria. Aceşti jidani pripăşiţi prezintă a doua minoritate, minoritatea parasiţilor — care suge sângele neamului nostru. Intre minoritatea ticăloşilor şi a parasiţilor stă, ca factor de legătură o nouă specie — până acum puţin cunoscuta — valahul de casă — a curţilor jidoveşti, care îmbrăcat în toga naţionalizării este în serviciul trădării celor mat vitale interese naţionale.
Luptele politice, trecerea averilor în mâna ticăloşilor, jidanilor şi jidăniţilor a trezit conştiinţa naţională. Studenţimea — inima unei naţiuni, a trebuit să reacţioneze şi reacţiurrea nu putea să fie, decât o reacţiune venită la timp. Contracţiuni puternice, bătăi ritmice, ca eliminarea acestor toxice din organismui neamului să se facă cât mai repede. Mişcarea studenţească nu se prezintă, ca o mişcare cu caracter religios, ci ca o mişcare naţională, care cere purificarea vieţii noastre de stat. Ea este o reacţiune fiziologică a corpului naţional faţă de invazia massivă a jidanilor şi faţă de disordinea publică. Faptul, câ această mişcare s'a primit cu rapiditate de toate păturile societăţii noastre româneşti, arată, că este o mişcare de apărare, care însă nu peste mult va trebui să treacă în ofensivă. Studenţimea desinteresată, neatinsă incâ de miasmele vieţii noastre publice, a ridicat stindardul naţional al unei lupte, care vrea curăţirea ţării de jidani şi jidăniţi. Studenţimea reacţionând la timp a pus în vibraţie mişcarea latentă naţională. Azi societatea românească se organizează în batalioane spre a lua lupta pentru eliberarea economică. Ca această luptă să reuşască este necesar, ca să avem curajul opiniei şi să lucrăm în consecinţă. Mişcarea actuală naţională — pusă în mişcare de studenţime - este aprobată de toată suflarea românească. Toţi avem datoria să ne înrolăm sub steagul ideii naţionale.
Dacă azi avem o Românie mare, se datoreşte faptului, că am acţionat, cum am simţit. Dacă vrem, ca această Românie să fie a românilor, nu putem stăvili simţimintele. După ce am purtat haina robiei, să îmbrăcăm haina naţională şi să nu ne acoperim cu haina unui umanitarism falş croit în atelierele jidanilor.
Studenţimea română unită sub acelaş steag a pus mai bine problema naţională, decât oricare partid politic. „La puşcărie cu românii ticăloşi, afară cu jidanii pripăşiţi."
Studenţimea română va înfăptui acest ideal, dacă va rămânea fidelă acestui drapel şi după ce va părăsi băncile universităţii şi nu se va lăsa răpită de valurile păcătoase ale vieţii noastre politice şi va contribui in mod determinant la realizarea idealului naţional, dacă va fi element de cohesiune şi nu de disensiune. Doresc, ca studenţimea — realizatoarea unirii întregei generaţii tinere de acum să contribuie la înfăptuirea definitivă a unei mişcări naţionale unitare a tuturor românilor.
Prof. Dr. Iuliu Hațieganu
(Material preluat din revista Acțiunea Românească, anul I, nr 1 din 1 noemvrie 1924)